Lumea ca o haină
Am să dezbrac lumea ca o haină,
copacii cu frunze
şi zâmbetul tău
echilateral.
Îţi voi şopti în taină
la urechea dreaptă
o şoaptă de vis şi de moarte,
de codru şi de noapte,
de alte lumi uitate,
de comori îngropate.
Am să îmbrac lumea cu o haină.
Cu lacrima bătrânei
care meditează la mitul peşterii,
Cu fosila cea rară
din scoarţa cerebrală,
cu sărutul în etate
şi frumuseţille triste
în irişi concentrate,
cu profesorul ideal din visul
adolescentului miop
şi cu durerea Naşterii prin Moarte,
Cu durerea Dragostei prin Moarte.
Comori îngropate
de alte lumi uitate.
Codru şi noapte.
O şoaptă de vis şi de moarte
la urechea dreaptă
îţi voi şopti în taină:
„Am să dezbrac lumea ca o haină…..”.
Comentarii