Vasile Pârvan este o staţie de autobuz
„Fata trece
Poezia rămâne”
Îmi spun
Doar Tu rămâi stăpân
Peste veacuri de scrum
Mă trec şi eu încet
pâş pâş
gasteropod umil
inutil
târâş
Cu casa-n spinare
Static păşesc spre o nouă zare
Şi inutil mai scriu
aceeaşi poezie
a înaintaşilor şi urmaşilor
a pedestraşilor şi căruţaşilor
a deştepţilor şi inculţilor
a tinerilor şi cărunţilor
a desculţilor şi oculţilor
a dentiştilor şi nudiştilor
Inutil, inutil
Acelaşi vag refren
Monoton sacadat vuiet de tren
Între două staţii necunoscute
Priviri tăcute
ne tânguim umilul trai
în colţul nostru de iad-rai
Şi ne umflăm o clipă-n pene.
Comentarii