ContemplarEa
Ce frumoasă eşti
bătută de vânt,
Alungată în grea pribegie
Suflată aievea de-un aspru gând
Pe aripi mari de puf de păpădie.
Ce frumoasă eşti
Abătută de-un gând…
Dezgolită de visuri,
Descreţită de frunţi,
Adormită în cuget,
Cufundată-n pământ.
Ce frumoasă eşti
Oglindită în aer.
Presărată cu lacrimi de ploaie,
Zburată, alunecată pe praf de cometă,
Aruncată în ochi,
Scursă în lacrimi.
Ce reală eşti când nu exişti…
Când te arăţi ca respirarea,
Când te înalţi contopită-n văzduh,
Când te topeşti în gustul meu ca sarea.
Ce frumoasă eşti fără să fii…
Ce frumoasă eşti pentru că eşti…
Comentarii