Prima literă
Cine sunt, sunt cel ce dintotdeauna am fost,
mereu în mișcare, altul mereu.
Îmi caut locul, îmi caut forma prin care
să mă fac pipăit mâinilor mele.
Am căutat mereu. Tot ce am găsit
e fără valoare, tot ce voi găsi
am găsit deja.
Am alergat mereu pe câte-un drum.
Care este calea pe care ar trebui să pășesc acum?
Poate aceea a renunțării la cale, aceea a neclintirii.
Care este drumul și încotro,
spre bine sau spre rău? Căci toate drumurile
se aseamănă din această prinvință.
De ce m-aș îndrepta spre talerul din dreapta?
De ce m-aș așeza pe ramurile din stânga?
Am făcut asta neîncetat.
Acum mă opresc aici unde sunt.
Oriunde. Peste tot. Nicăieri.
Îmi voi planta existența în statornicie,
în trunchiul care ține întreaga coroană, pe axul
care nu se înclină nici spre bine nici spre rău.
Vorbesc fără să vreau să fiu auzit,
vorbesc în mine. Privesc fără să-mi pese
în ce fel sunt privit, privesc în oglindă.
Dacă mă vezi
înseamnă că ai învățat să privești în luciul apei.
Dacă mă auzi
sunt doar un ecou.
Toate aceste cuvinte nu au niciun rost dacă
cel ce le rostește nu sunt eu.
Toate aceste cuvinte nu au niciun rost dacă
cel ce le ascultă nu ești tu.
Toate aceste cuvinte nu au niciun rost dacă
cel ce le ascultă nu este cel ce le rostește.
Cine sunt, sunt cel ce nu sunt.
Toate aceste cuvinte nu au niciun rost.
Comentarii