Evoluție tehnologică și dezvoltare personală
Nu știu cum să încep acest articol. Aș începe concluzionând: Omul a fost și este o ființă cu o deosebită înclinație spre lene. De-a lungul timpului a preferat evoluția tehnologică în detrimentul dezvoltării capacităților sale inerente.
Până la apariția scrisului informațiile erau transmise prin viu grai, din generație în generație. Ființa umană avea o deosebită capacitate creatoare și de memorare. Scrierile homerice, spre exemplu, și nu numai, erau efectiv memorate. Ulterior s-a dezvoltat scrierea iar tăblițele de lut, pieile de animale și mai apoi papirusul au devenit metode de transmitere a informațiilor, îndeosebi a celor cu caracter sacru, care formau baza culturii unui popor. A apărut așa numita generație a scribilor. Totuși unele informații mai erau transmise prin viu grai, întrucât nu toată lumea stăpânea scrisul. Odată cu apariția tiparului necesitatea memorării a scăzut considerabil. Având la îndemână tehnologia care îi permitea înregistrarea și răspândirea rapidă a informației ființa umană a considerat că exersarea funcției memoriei era oarecum inutilă. Nu mai avea funcționalitate.
Cu toate acestea cititul mai stimula totuși creativitatea, imaginația și mintea analitică, întrucât cel ce citea nu avea încotro decât să își folosească din plin mintea pentru a înțelege și a-și imagina ceea ce citește. Oamenii erau totodată forțați să creeze imagine folosind-se de resursele interioare. Astfel ,pentru a imortaliza anumite chipuri, de pildă, Evul Mediu și Renașterea a cunoscut pictura realistă. O muncă titanică dusă pentru realizarea până și a celor mai mici detalii. Acest aspect s-a deteriorat însă odată cu dezvoltarea imaginii tehnologizate. Fotografia, și filmul au dus la scăderea interesului uman în a crea efectiv imagine, fie imaginativ, fie prin pictură ca formă de expresie a imaginației.
Sub aspect meșteșugăresc am fost uimit să aflu faptul că primele piese rectificate au fost descoperite în Egiptul Antic. Rectificarea este un proces prin care materialul capătă un finisaj foarte bun, cu o rugozitate extrem de redusă. În secolul 19 s-au inventat însă mașinile de rectificat, iar ulterior mașinile de rectificat cu comandă numerică. Interesant este faptul că ceea ce erau capabili să facă strămoșii noștri cu mijloace rudimentare folosind toată iscusința de care dispuneau este acum doar apanajul mașinilor programate. Omul nu mai are această capacitate.
Astăzi omul este suficient de inteligent pentru a crea inteligența artificială, dar nu suficient de inteligent pentru a ști cine este. Știm cum funcționează un computer dar când vine vremea să înțelegem psihicul uman, să ne înțelegem propriile trăiri suntem mai mult decât neputincioși.
Știm să programăm o mașină pentru a realiza diverse sarcini dar nu știm să ne reprogramăm subconștientul pentru a trăi fericiți.
Atâta vreme cât suntem capabili să vedem doar în exterior vom crea doar în exterior.
Din fericire trăim vremuri interesante. Din ce în ce mai mult se vorbește de dezvoltare personală, de descoperirea a cine suntem în esență. Foarte mulți oameni atât de înstrăinați de ei înșiși, au descoperit că evoluția tehnologică nu le-a adus fericirea, întrucât fericirea este o stare interioară independentă de circumstanțe și gradul de confort. Au apărut tot mai multe tehnici și metode prin care putem interacționa cu noi înșine sub aspect personal și spiritual, însă, din păcate, sunt mai mult conceptualizate decât practicate. Este totuși un început.
La final o să vă las cu o replică din filmul Powder , cu Sean Patrick Flanery în rolul lui Jeremy ‘Powder’ Reed, care pornește de la afirmația lui Einstein cu privire la umanitate și tehnologie.
A devenit cumplit de evident că tehnologia ne-a depășit umanitatea. (Albert Einstein) Mă uit la tine și sper că într-o zi umanitatea ar putea depăși într-adevăr tehnologia.
Comentarii