Realitatea ca percepție
Sunt două feluri de a privi: poți privi concentrat, atent, focalizat pe un anume obiect sau poți privi relaxat, văzând realitatea de dincolo de obiect. Realitatea privită cu ochiul relaxat e vie, inter-conectată, în continuă transformare, fără contururi și puncte fixe, asemeni unui pastel în mișcare. Aceleași percepții le poți avea în atingerile sunetelor, ale mirosurilor sau în pipăirea sfioasă a mâinilor.
Dar, mai presus de toate, e ceea ce poți simți în adâncul cel mai profund al inimii: o lume fără granițe, o lume fără limitări, fără frontiere, un spațiu vast în permanentă mișcare în care nu există „tu” și „eu” „al meu” și „al tău” ci doar această infinitate de culori complementare și contraste țesute cu același fir invizibil al iubirii.
Nu există repere fixe în acest Univers. Acesta e doar un mod învechit de a privi realitatea. „Sus” există doar pentru a deveni „jos”, lumina există doar pentru a deveni întuneric. Slăbiciunea se transformă în putere, nimicul în unul, unul în tot, totul în unul și unul în nimic. Universul ce ne conține e viu, ne trăiește în aceeași măsură în care îl trăim. Se naște, crește și moare odată cu noi doar pentru a renaște.
Scriu cu mâna încordată pe pix și mintea concentrată la ceea ce vreau să exprim. E un mod învechit de a scrie, de a gândi, de a simți. Pentru că tu ești cel care scrie, cel care gândește, cel care face.
Scriu și scrisul curge prin mine fără încleștare, fără granițe, liber. Pentru că scriu mâna relaxată și scrisul mă scrie. Pentru că scriu cu mintea realaxată și gândul mă gândește. Pentru că scriu cu inima împăcată și inima mă trăiește. Scriu exact atât cât e nevoie, niciun cuvânt în plus, niciun cuvânt în minus. Nu cad în capcana exagerării, nu caut să fiu complicat și de neînțeles dar nici nu simplific peste măsură. Scrisul devine astfel cumpătat, frumos, fluid. Pentru că nu scriu eu ci scrisul mă scrie pe mine.
Ascult cu aceleași urechi cu care sunt ascultat, privesc cu aceeași ochi cu care sunt privit, iubesc cu aceeași inimă cu care sunt iubit.
Realitatea este percepție iar percepția dă măsura realității. Realitatea va fi întotdeauna pentru noi ceea ce vrem sau suntem pregătiți să vedem. Realitatea este că fiecare are realitatea lui în această realitate atot-cuprinzătoare, care ne îmbrățișează pe toți laolaltă. Realitatea este că realitatea nu contrazice pe nimeni ci se oferă fiecăruia exact așa cum vrea să o vadă.
Realitatea este că ceea ce am scris aici este realitatea mea.
Comentarii