Ce ți-aș face?
Te-aș prinde ușor de mână, te-aș purta pe aripi de înger și te-aș duce cu mine în vis.
Uite, am creat o lume numai pentru tine, o lume așa cum lumea noastră va fi fost și va fi să fie. Întreaga lume este casa noastră, fără porți, fără lacăte și fără ferestre.
Seara ne mângâie o briză răcoroasă iar noaptea ne ghemuim unul în altul sub razele calde ale lunii. Dimineața, când stelele își sting făclia, te îmbrățișez și te sărut ca pentru prima dată. Razele soarelui ne mângâie chipul și verdele pământului ne îmbie la dragoste.
Păsările își încep cântul printre arborii giganți străjuiți de vreme. Animale de tot soiul trăiesc în pace cu tot ceea ce pământul le oferă. Lupul se înfrățește cu mielul iar leul dezmiardă căprioara. Mările liniștite și fără hotar ascund în adâncuri comori neștiute de nimeni, străjuite în mare taină de enigmatice ființe străvezii.
Ce ți-aș face? Te-aș prinde ușor de mână, te-aș lua în brațe și aș zbura cu tine în ceruri. Cerul și Pământul ar fi martorii unirii noastre și însuși Dumnezeu își va fi părăsit eternitatea doar ca să ne cunune.
Dar tu, tu te-ai închis în întunericul lumii tale și nu mă poți vedea. Străjuită de o mie de porți, ferecată cu o mie de lacăte, nu îmi poți auzi glasul oricât de tare aș striga.
De aceea mă întunec, de aceea îmi smulg aripile, de aceea floarea inimii îmi devine spadă, de aceea lupt deși nu am cu cine. Doar pentru ca tu să mă poți vedea, doar pentru ca tu să mă poți auzi.
Doar pentru ca eu să te pot prinde ușor de mână și să te port cu mine în vis…
Comentarii