Șoapta inimii
Mi-e inima poezie
curată și ușoară
iar glasul ei tăcut
alină, nu doboară.
Mi-e inima cânt lin
spre inimi adormite.
În fața lor mă-nchin,
altare negrăite.
Mi-e inima altar
și loc de închinare,
Cerul fără hotar
ce se-oglindește-n Mare.
Mi-e inima cățuie
ce arde necurmat
în neziditul Templu,
al sufletului glas.
Mi-e inima cetate
sus, pe înalte creste,
prin ea pășesc smerit
spre lumile celeste.
Mi-e inima o punte
spre inimi împietrite,
ce-n taină le vorbește
prin graiuri negrăite.
Mi-e inima o Poartă
spre infinita Zare.
În Dumnezeu mă pierd
mișcat prin nemișcare.
Mi-e inima loc tainic
și sfânt lăcaș cult,
în ea am găsit totul
căci totul este sfânt.
Comentarii