Infinit

Posted by Florin Mangu on mai 23, 2021 in Poezie

 Iubirea mea tinde la infinit,
 nu are limite și e 
 de neoprit.
  
 Iubirea din Iubire m-a-nflorit,
 iubește totul și Totul 
 îi este iubit.
  
 Ciudat... dar, întâi de toate,
 pe mine m-a iubit.
 Și eu acum, la fel ca ea,
 mă nasc din Infinit.
  
 Lumină din lumină,
 iubire din iubire,
 mă tinzi la Infinit 
 și m-am topit în Tine
 și am murit.
  
 M-ai înviat cu un sărut,
 din foc m-ai renăscut...
 Cine sunt eu acum,
 eu cine mai sunt
 când totul în mine a murit,
 când totul în mine a renăscut?           
  
 Sunt treaz? Visez?
 Sunt mort? Trăiesc?    
 Mai sunt sau nu mai sunt
 Și cum să delușesc?
  
 Iubire mi-ești blestem
 și taină și vis,
 o pacoste din Paradis...
 Te-alung, te chem, 
 zâmbesc și gem,
 tu pe de-a-ntregul mă trăiești
 și ce ciudat mă simt, pierdut în Tine...
                         
 Nu mai sunt rob și nu mă tem!

Share

Tweet

Follow us