Iubita mea,
Posted by Florin Mangu on iun. 29, 2021 in Poezie
Mă-ntreb, așa retoric,
ce rost are să uiți în camera mea
atâtea obiecte lipsite de valoare?
Haine, inele cu pietricele, telefoane
și tot ce poate conține poșeta ta
din care nu lipsește niciodată nimic.
Știi că eu te iubesc mai mult și mai ușor fără haine și fără toate aceste obiecte care par că îți înfrumusețează chipul...
Cel mai mult te iubesc dimineața când, ciufulită, după o noapte întreaga în care nu te-am lăsat să dormi, și îmbrăcată doar în cămașă mea albastră, îmi pregătești cafeaua.
E cam largă și, așa cum ai spus, pot încăpea doua ca tine în ea.
De fapt putem încăpea cu ușurință amândoi.
Dar, așa largă cum e, îți dezvăluie misterios
cu sânii și picioarele lungi și sexi...
Îmi place să te privesc dimineața când pregătești
cea mai dulce cafea pe care am gustat-o vreodată.
Și asta pentru că o sorb cu poftă
direct de pe buzele tale...
Și picioarele tale lungi care se termină cu un funduleț obraznic,
nu mă mai satur să le privesc!
Să mă ierți dar acum te iau din nou în dormitor ca să pedepsesc acest funduleț care n-a fost deloc cuminte...
Nu am să-l bat cu nuiaua, am să-i dau doar câteva palme apoi am să-l mângâi și am să-l sărut ca să-i treacă...
Iubita mea, să mă mai ierți o dată dar în dimineața asta vom face din nou dragoste. Până diseară mai e mult și cumva cred că trebuie să-ți reglez ceasul ca să nu întârzii la muncă...
Iubita mea,
mă-ntreb, așa retoric, ce rost are să uiți în camera mea atâtea obiecte lipsite de valoare?
Mai bine uită-te doar pe tine pentru o vreme.
Nu pentru multă vreme, doar pentru o viața și trei sferturi.
Și toate viețile de apoi care vor urma...
Comentarii