Poți pleca acum
Posted by Florin Mangu on iun. 30, 2021 in Poezie
dar lasă-mi brațele tale
si Inima!
De fapt, de brațe mă pot lipsi,
sunt sigur că vei avea mai multă
nevoie de ele decât mine.
Dar inima, inima împrumuta-mi-o
măcar o noapte.
O voi așeza lângă inima mea,
se vor îmbrățișa într-o
singura inimă
și vor cânta același cântec:
“Am naufragiat în brațele tale
și-n ale tale buze moi.”
Am în piept o singura inimă,
a ta și a mea căci,
ți-am mai spus,
iubirea știe o singura operație
matematică cu un singur rezultat:
1+1=1.
Și acest 1 este cât se poate de întreg!
Sper să nu-ți dea cu virgulă...
Inima noastră are doua bătăi doar: Tic-Tac.
Când a ta face “tic”, a mea face “tac”.
Și când a mea tac(e), a ta face “tic”
și o trezește la viața.
De fapt inima noastră este o mulțime matematică,
mulțimea numerelor întregi,
de la 0 la plus și minus infinit...
Ca într-un balansoar,
când una este la plus,
cealaltă este la minus,
când una este jos,
cealaltă este sus.
Când una bate prea tare,
cealaltă dorește cu încetinitorul.
Adevărul e că adevărul este undeva la mijloc,
undeva în pieptul tău,
la îmbinarea sânilor, unde,
inimile noastre
trăiesc, respiră și cânta într-o singura Inimă.
Adevărul e că adevărul este undeva la mijloc,
undeva în pieptul meu, unde
inimile noastre
iubesc, inspiră și expira
ca un singur plămân
în formă de inimă.
Mă întreb totuși la ce ne-ar folosi să avem mai mult de o singura inimă?
Nu, nu o inimă singura
ci una pentru amândoi căci nici noi nu mai suntem doi
și una ne este de-ajuns.
Apropo, e cât se poate de firesc
să facem puțină economie de inimi!
Adevărul e că tu nu mai ești a ta
și eu nu mai sunt al meu.
Amândoi aparținem acestei mulțimi cât se poate de exacte
și de matematice
a inimii noastre în care
Totul adunat cu totul dă Unu’...
Comentarii