Fiecare cale este Calea Adevărată
Posted by Florin Mangu on iul. 13, 2021 in Eseistica
Motto: În Inimă găsesc adevărata Cale
Căci inima îmi este Iubire și Hristos,
Mă-ndrumă pas cu pas în ritmu-i mlădios
Și Drumul lin mă poartă pe cale
Spre o Poartă
Și poarta se deschide
în Hristos...
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, ne-a spus cândva și ne spune în fiecare moment al vieții noastre cel care este considerat avatarul erei Peștilor. Multe fețe pioase m-ar acuza acum de erezie dar și Iisus era socotit eretic, pentru că el, care era un simplu om, se considera deopotrivă cu Tatăl, una cu Dumnezeu, pentru că scotea demoni și vindeca în ziua de sabat.
Da, Iisus Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu, este un avshatra. Solomon, Lord Sananda, Krishna, Zoroastru, Horus și mulți alații sunt avatarii conștiinței cristice. Hristos nu este un nume, Hristos este un titlu, o identitate, reala noastră identitate. „Sunteți Dumnezei, ne-a spus cândva Iisus când, iudeii împietriți au vrut să îl omoare cu pietre pentru că el, care era un simplu om, se făcea unul cu Dumnezeu.
În Hristos suntem cu toții Una, în Hrist suntem dumnezei, prin el putem totul căci nu este nicio diferență substanțială între Hristos și fiecare dintre noi. Iisus era, într-adevăr, un simplu om, fiul preotului esenian Yuasaf și al Mariei dar Cristos este un arhetip, conștiința hristică, reala noastră identitate. Iosif nu era un simplu tâmplar, cum ne spun evangheliile sinoptice și nici Maria fecioară. Iosif era mare preot în frăția eseniană și Maria mare preoteasă. L-au conceput pe Iisus printr-un act de uniune sacră, prin iubirea sexuală ca orice bărbat și orice femeie de pe Pământ. Dar Iisus fusese vestit Fecioarei Maria prin Arhanghelul Gabriel și fusese zămislit înainte de momentul uniunii erotice dintre Iosif și Maria.
"Krishna a spus despre unitatea Sa cu Dumnezeu: „Eu sunt calea, veniți la Mine. Nici mulțimea de zei și nici marii înțelepți nu îmi cunosc originea, căci sunt sursa tuturor zeilor și a marilor înțelepți ”. În Sfânta Biblie, Isus rostește același lucru în Evangheliile sale: "Eu sunt calea și adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Dacă m-ai cunoaște cu adevărat, l-ai cunoaște și pe Tatăl meu ..." Krishna a subliniat ideea harului lui Dumnezeu în Gita: „Eu sunt originea tuturor, și totul decurge din Mine ”. În mod similar, Iisus a spus: „Eu sunt pâinea vieții; cel care vine la mine nu va flămânzi niciodată și cel care crede în mine nu va înseta niciodată"
„Fiecare dintre toate aceste vieți este cea adevărată. Fiecare cale este calea adevărată! Totul ar fi putut fi orice altceva și ar fi avut la fel de mult sens.” (Mr. Nobody)
În continuare vă las să vă las câteva scrieri ale unor înțelepți care nu au neapărat legătură cu cele scrise mai sus dar, undeva în adâncul de nepătruns al inimii, totul capătă sens și toate sunt una căci Iubirea este țesătura invizibilă a Universului iar pulsația Inimii îi este vers și cânt, sunet, culoare și raze de lună și Întunecat Soare.
Trandafir Albastru
Puterea neamului de stanca.
Urmas al Omului din astru,
Crampei de luminare-adanca,
Cristal de trandafir albastru,
Cand timpul canta la fereastra
Si doua stele stau la sfat,
Tu versi o lacrima albastra,
Ce se preface in barbat.
In neamul nostru de mistere,
Aduci luceferi, rand pe rand,
Nascuti din lacrimi de durere
Si din stravechiul nostru gand
Sa fim din nou precum strabunii,
Poteci intre Pamant si Cer,
Calcand pe zambetul minciunii
Si peste tot ce-i efemer.
Zolit demult, pe zid de castru,
Din doua neamuri si-un Mereu,
Fior de trandafir albastru,
Speranta sufletului meu. Versuri: Pavel Corut
Poezia unui Alchimist
"La plimbare printre astrii de Lumina, Unde totul ma invaluie in Iubire, Caut Soarele, vad Lumina! Sar din raza in raza Dorind sa ating ceea ce noi numim... Perfectiunea!..."
Întreabă-te mereu, fără odihnă, "cine sunt?". Analizează-ţi întreaga personalitate. Încearcă să vezi unde apare ideea de eu. Continuă să meditezi aşa. Menţine-ţi atenţia înăuntru. Într-o zi, roata gândurilor va încetini şi o intuiţie va apărea în chip misterios. Urmăreşte intuiţia aceea, lasă-ţi gândirea să se oprească şi îţi vei atinge apoi scopul.
Când inima ta va fi capabilă să îmbrăţişeze ansamblul creaţiei, e neîndoielnic că nu ţi se va mai părea necesar să o rupi cu cutare sau cutare lucru, ci, pur şi simplu, te vei despărţi de viaţa obişnuită la fel cum fructul copt se scutură de pe creangă. Atunci întreaga lume îţi va fi cămin.
Mauna este starea care transcende vorbirea şi gândirea. Este meditaţia în care nu există activitate mentală. Ea constă în supunerea minţii. Meditaţia profundă este o vorbire fără de sfârşit. Tăcerea vorbeşte neîncetat, este un torent de "limbaj". Acesta se opreşte atunci când începem să vorbim, căci vorbele pun stavilă acestui "limbaj" mut. Discursuri şi conferinţe pot să-i captiveze pe oameni ore întregi, fără să le fie de vreun folos. Tăcerea însă este permanentă şi face ca întreaga umanitate să evolueze. Tăcerea este însăşi elocvenţă. Îndrumările verbale nu sunt niciodată atât de elocvente ca tăcerea. Ea însăşi este o continuă elocvenţă. Este cel mai bun limbaj. Există o stare în care cuvintele încetează, făcându-i loc tăcerii.
Dar de unde am venit? Sunt Aici dintotdeauna şi pentru totdeauna. nu mă voi duce nicăieri.
Arta scrisului
El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul fiinţelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor şi a lucrurilor.
O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migraţia popoarelor celule
roşii şi albe.
Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneţilor!
Au făcut chip al tău din bronz
şi unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.
Au făcut chip al tău din piatră,
dar piatra e laşă,
şi-ascunde în ea
naşteri de statui fără braţe.
Au făcut un chip al tău din cuvinte,
te-au desenat inimă
şi ţi-au dat forma lui A.
El îmi spuse:
scrisul e un mod de a încetini gândirea,
un mod primitv de a înţelege, de a opri
mişcările gândului.
Scrisul se aseamănă întocmai cu o capcană
de metal,
care prinde în ea o vulpe vie
şi mişcătoare
şi zbătându-se
şi pierită de frica morţii.
Eu i-am spus:
sunt multe păduri şi mi-e foame,
de aceea l-am făcut pe A, divina capcană.
Eu i-am spus:
am pus capcane la începutul pădurii,
din A şi din A.
Acum stau la o oarecare depărtare
şi aştept prinderea hranei mele.
El m-a auzit. El a tăcut.
Care este calea pe care ar trebui să pășesc? Întoarce-te pe calea pe care ai venit!
Citate din Sri Ramana Maharshi
Comentarii