Mix
Cât de mare e Dumnezeu?
„Mărimea lui Dumnezeu depinde de cât de aproape ești de El. Cu cât ești mai aproape cu atât Îl vei vedea mai mare și mai grandios.” Bebe Ceaușu
Cu cât ești mai departe, cu atât Îl vei vedea mai mic și mai neinteresant. Și totuși îl vei putea vedea…
Dar, când între tine și Dumnezeu nu va mai exista nicio distanță, nu îl vei mai putea vedea deloc.
De ce?
Totul trece. Din fericire…
Or să treacă și zilele astea ca și când nici n-au fost. O să spui un da hotărât, un poate, mă mai gândesc sau „pot să sun un prieten?”. Doamna de la „ghișeu” o să-ți răspundă: ” Nu dar poți face „fifti-fifti”. Jumătatea de sus mie, jumătatea de jos ție.
O să râdem, o să glumim, o să dansăm, o să bem și o să ne îmbătăm cu iubire. Apoi o să ne trezim într-o dimineață cu puzderie de nepoți în jurul patului și o să râdem până când o să ne cadă protezele.
Când am fost întrebat: „Cetățene iei în căsătorie pe cetățeanca?” am răspuns nedumerit: „Cine, sunt, de unde vin și încotro mă îndrept?” Și, mai ales, „unde mă aflu?”. Și cine e femeia asta care zâmbește lasciv lângă mine?
„Doamnă, nu știu ce să zic, am glumit dar, dacă tot s-a ajuns aici, mai pot să dau înapoi?”
Îmi amintesc și acum ziua în care te-am întâlnit. Era o zi însorită de noapte și tu erai îmbrăcată în tocuri. Apoi mi-ai spus: „Nu vrei să intri la o cafea?” Era trecut de 11 noaptea, știam că n-o să mai dorm de la cafeaua aia dar m-am sacrificat și am intrat. Mi-ai spus zâmbind că ți s-a stricat espressorul și că tu n-o mai faci la ibric. Că la cratiță ai făcut-o destul.
M-am trezit dimineața și mi-ai mărturisit că mă iubești numai pe mine, platonic și necondiționat. Apoi mi-ai zis că ai o surpriză pentru mine. Îmi sclipeau ochii de fericire când mi-ai zâmbit și mi-ai grăit cât se poate de rar, de tare și de apăsat: „O să avem gemeni!” „Cine?”, am întrebat. „Noi!!!” „Cine???” Îmi plângeau ochii de fericire iar tu m-ai întrebat „De ce plângi?” „Nu plâng, iubito, sunt atât de fericit încât mi-au dat lacrimile…”
Or să treacă și viețile astea ca și când nici n-au fost. O să ne amuzăm la o bere cu îngerii și o să-l rugăm pe Iisus să ne înmulțească și nouă berea. Vom privi filmul ăsta alb-negru de nenumărate ori iar eu o să te întreb:
„Mai știi ziua aia însorită de noapte când tu erai atât de sexi, îmbrăcată numai în tocuri si ți s-a stricat espressorul?”
„De ce n-ai vrut s-o facem pe aragaz, la ibric?”
„Dacă o făceam pe foc mai ieșeam noi acu’ la o bere cu îngerii?”, îmi răspunzi.
Iisus se amuză copios. „Băi, data viitoare transform berea în vin! Ba nu, în țuică!!!”
Din ciclul „Misogina la români”
Odată ce te-ai însurat sau cel puțin te-ai cuplat, devii om. Femeia „ta” sau nevastă-ta îți va spune „omul” meu. Până atunci nu erai om, erai doar bărbat, dar chiar și așa erai protejat de lege, bărbatul este o specie pe cale de dispariție…
Un caz mai puțin fericit, femeia nu poate deveni om nici măcar după ce se mărită. Rămâne doar femeie, o dată, de două ori sau de trei ori femeie. O specie supra-răspândită și supra- exploatată, a fost, este și va fi femeia. Dragi austrieci, mai defrișați și voi niște păduri de femei.
Să nu uităm că Omul are femeia lui dar femeia, cum nu este om, are doar rolul de a-și satisface omul. Și când vine vorba de satisfacție, nu vă gândiți doar la sex. Femeia este o „caracatiță” multi-tasking.
Locul ei este la cratiță, dar este și mașină de spălat, de călcat, mătură, dă cu aspiratorul, îngrijește copiii, inclusiv copilul-om iar seara după ce bărbatul vine matol acasă, că a rămas și el la o bere cu băieții, femeia se dă de trei ori peste cap și se preface în fata sexi și rea gata să îi satisfacă fantezia aia adolescentină cu polițista care te prinde băut la volan și trebuie să îți verifice kilometrajul.
Dragi femei, dragi oameni, ce am scris e doar despre voi. Se pare că mă însor, am avut un vis fantastic azi-noapte. Și nu doar mă însor, mă însor cu cea mai formidabilă, frumoasă, înțeleaptă și iubitoare femeie!
Inception
Azi noapte am avut un vis. Se făcea că m-am însurat. Pe degetul mijlociu aveam o verighetă pe care cineva mi-o băgase. Și nu mai ieșea. Am încercat cu pânza de bomfaier. Până la urmă am scos-o cu flexul, cu deget cu tot.
M-am trezit speriat și transpirat. De fericire… Am răsuflat ușurat și bucuros, degetul îmi crescuse la loc. Pe urmă șoc și groază. Același model de verighetă pe același deget, pe inelarul mijlociu. Încă visez, mi-am spus…
M-am culcat la loc dar scenariul s-a repetat meticulos și fatidic. M-am trezit și am adormit de nenumărate ori, același scenariu. Pesemne că soarta mi-o trăsese rău de tot, mișelește și pe la spate…
Stai că m-am prins! Vis în vis în vis în vis. Inception iar eu eram Leo DiCaprio.
Învârt titirezul pentru ultima oară și mă trezesc. Verigheta dispăruse iar lângă mine o femeie extrem de frumoasă. Amanta mea am presupus cât se poate de just. S-a trezit și mi-a spus pe un ton cât se poate de lasciv: Bună dimineața iubire! Ți-a plăcut noaptea nunții? Să știi că te-am înșelat cu Chelu, s-a sculat înaintea ta…
Mă uit mirat la ea și la degetul inelar de la mâna dreaptă. Verigheta se mutase pe celălalt deget.
Apoi străina îmi spune pe același ton lasciv: O să avem gemeni!
Bine ai venit în Lumea Reală!
Vrei!
Comentarii