Nimic

Posted by on nov. 21, 2021 in Eseistica

Nimic

Leac pentru plictiseală

Viața mea este atât de plictisitoare încât m-am decis să adopt un gândac de bucătărie. Îl plimb în lesă în fiecare zi, îl las să toarcă pe burta mea și îl hrănesc doar cu caviar.

Pe lângă asta am plătit 800 de euro pe lună ca să pot să muncesc și eu opt ore pe zi, să am un șef care să mă calce pe coadă și să-mi pot permite să-mi hrănesc gândacul.

Dar tot sunt plictisit. Să mă însor? Am deja un animal de companie…

Ie imaginație, nu-i vorba de mine Iubire!

Traducerea acestor cuvinte:

Sunt atât de frumos încât, la culcare, mă iau în brațe, mă sărut, mă mângâi dubios și îmi spun: „Noapte bună, Iubire!”

Câteodată mă îndrăgostesc de mine și mă transform în melc…

 Scrierea e în spiritul glumei chiar dacă unii au luat-o în serios sau poate personal. Dar are și un sâmbure de adevăr. Ar putea fi o metaforă pentru iubirea de sine, pentru afecțiune.

Când Iisus a spus să ne iubim aproapele ca pe noi înșine nu a negat Iubirea de sine ci a pus-o pe același nivel cu iubirea celorlalți.

Fiecare om se mângâie măcar atunci când se spală, se piaptănă sau se scarpină în cap. Contează doar atitudinea cu care facem aceste acțiuni banale.

Iar genul de mângâieri  care se pot subînțelege, consider că le-am experimentat cu toții în adolescență deci nu mai sunt necesare neapărat dar nici nu dăunează cu ceva. Numai să nu-mi spuneți că e păcat căci chiar și așa se iartă.

Treaba cu melcul, dacă n-ați prins-o,  e vorba de faptul că melcul e hermafrodit.

M-am dat exemplu pe mine pentru că vouă nu are cum să vi se întâmple așa ceva. Voi sunteți oameni mături, înțelepți și serioși.

Mângâiatul a devenit dubios pentru că mi-a intrat auto-corectul, mi-a plăcut nuanța și n-am mai corectat. Inițial alesesem cuvântul duios dar ăsta bătea în altă direcție pe care nu mă gândisem s-o surprind.

Doamne ajută! Namaste! Buddha fie cu voi! Și Iisus să vă ierte dacă vă mai gândiți la subînțelesuri. Le gândiți pentru că sunt în voi, în noi de fapt, doar că nu prea ne place să recunoaștem.

            Nimic

Peste noapte s-a așternut tăcerea. Peste sufletul tău domnește liniștea. N-a mai rămas nimic de făcut, de aflat, de întrebat. Ai totul pentru că nu-ți mai dorești nimic. Ești totul pentru că ai fost dintotdeauna Nimeni. Nu mai este nicio luptă de dus, niciun test de luat, doar o pace întunecată și totuși plină de lumină.

Nu-ți mai bate capul cu Întunericul și lumina, cu Satana și dumnezeu, respiră doar și observă. Atât.

11.11.’21

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *