Prea mult gândește
Posted by Florin Mangu on iul. 19, 2023 in Poezie
Iubita mea prea mult gândește
Și-n timp neuronul i se tocește,
Singurul ei neuron obosit
De la atâta gândit.
Iubita mea îmi e soție
Puțin stresată,
Asta se știe.
Dar totul e de la prea mult gândit
Cu singurul ei neuron obosit.
Iubita mea nu-i gânditoare,
Ea este preagânditoare,
Un fel de preafericit, feminin,
Raportat la gândit.
Nici eu nu sunt preadiferit
Am tot un neuron
Dar al meu e odihnit.
Al meu neuron nu prea gândește,
Motiv pentru care nu se tocește
Și nu îmbătrânește.
"E veșnic tânăr și ferice,
Ca acel rege al poeziei
Ce ce fluierul lui zice".
Doar că neuronul meu nu zice
Doar doarme și tace
În a lui confortabilă carapace.
Iubita mea are un neuron
La fel ca mine
Doar că al ei e domnișoară
Puțin stresată și cam ușoară
(Ușuratică și obosită)
Al meu e un frumos efeb
Cu greutate și personalitate.
În timp ei s-au întâlnit,
S-au îndrăgostit și s-au căsătorit.
Iar neuronul domnișoară
S-a liniștit și de atunci n-a mai gândit,
Prea mult,
E odihnit.
Neuronul bărbat, în schimb,
A început să gândească,
Nu mult,
Atâta cât să nu lâncezească.
Acum cei doi neuroni fericiți
Au puzderie de copii,
Neuronițe și neuronei,
Infinite sinapse, sclipiri de idei
Dar mai ales iubiri vinovate
Printre ei.
Copiii, neuronițe și neuronei,
S-au înmulțit atât de mult
Încât în cap n-au mai încăput
Și-n Inimă 💓 ,cu drag, au coborât.
În timp neuronul nu i se mai tocește
Singurul ei neuron odihnit
De la atâta iubit.
Iubita nu prea gândește,
Iubita mea
Prea mult iubește. 14 07 2023
Comentarii