Nimic

Am venit cu nimic
În lumea asta ciudată și pustie,
Golită de sens...
Și nimeni nu știa să-mi spună 
Căci nimeni nu părea să știe
De ce m-am născut
Când am strigat și-am plâns,
Încă de la început,
Când totul îmi era 
Un Zid și-o Închisoare
Lipsită de speranță și raze de Soare. 

Nici Luna nu mai lumina
Și nici Pământul nu mai fremăta
De bucurie, 
Așa cum am văzut,
De sus, din Casa mea de Raze,
Când am privit cu dor
Spre Casa mea de Lut,
Frumoasa Planetă scăldată-n Lumină
Ca Soarele ce-a asfințit și-a răsărit...
Și-atunci, un dor nemărginit,
Mi-a cuprins întreaga fire
Și-am coborât, din prea multă Iubire,
Spre Mama mea de Lut.

Când am ajuns m-ați primit
Ca pe un hoț de inimi
Deși eu venisem din dor și din Iubire
De Mamă, de Voi, de Fericire. 
Mi-ați spus că lumea asta e tot ce este,
Că nu mai sunt și alte lumi,
Că totul se rezumă la pământ
Că o banală poveste
Spulberată pe aripi de vânt.

Dar, cu timpul, Moartea începu
Să-mi bată la ușă.
Deși eram tânăr începusem să mor
Din dor de Mine și de alte Lumi
Ce le simțeam pulsând
În vise aurii și pline de Minuni.
Deși muream, Inima Mea învia,
Căci Lumile toate sălășluiau în Ea. 

O voce fără glas,
O bătaie, mai multe, 
Mai încet, mai repede,
Sunete înmiresmate,
Mirosuri în mii de culori 
Și am murit.
Și n-a mai rămas din mine Nimic
Doar Inima-mi pulsând spre infinit...

Atunci am realizat întâia oară că trăiesc.
Eram atât de viu, atât de clar
Când o Iubire nemaiîntâlnită,
De Nicăieri,
De peste Tot, 
Din Infinit,
M-a înviat fără să-mi spună nimic.
Doar o atingere lină
Ca o adiere de înger 
Mi-a străbătut inima.
Și pentru întâia oară
Am simțit viața pulsându-mi în Piept
Și Inima vibrând de fericire
Căci eu eram acea Iubire. 

De-atunci n-am mai murit,
De-atunci trăiesc. 
Fără să mai întreb 
Căci nimeni nu pare să vrea
Să știm de unde venim 
Și ce Iubire în Inimi purtăm,
Ce glas tăcut ne poartă
Spre-a Sufletului Poartă.

Voi pleca cu Nimic 
Din Lumea asta frumoasă și vie,
Plină de sens...
Și-o mare Sărbătoare 
Mă va purta pe aripi
Căci fără gratii este acum 
A lumii închisoare! 

O voce fără glas,
O bătaie, mai multe, 
Mai încet, mai repede,
Sunete înmiresmate,
Mirosuri în mii de culori 
Și am trăit.
Da, am trăit,
Cu Inima-mi pulsând spre Infinit.

Acum e Liniște în inimi,
E doar Tăcere 
Iar Eu mă ascund, mă fac Mic,
Dispar în Durere 
Și n-a mai rămas din mine Nimic.		27 07 2023